OARE?

 Despre toamnă, cad numai frunzele?

Costel Zăgan, Inventeme

COSTEL ZĂGAN, CEZEISME, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2008

 PSALM POLEMIC

De ce nu mă lauzi niciodată

de ce nu-mi asculți părerea

și de ce când eu sărut o fată

faci atât de-amară mierea

De ce nu-mi asculți părerea

de sunt un înger prea pierdut

dă-mi răspuns la orice tăcerea

să nu dau și la sublim rebut

De sunt un înger prea pierdut

tu de ce când eu iubesc o fată

iar faci să-mi fie frică de sărut

de ce nu mă lauzi niciodată

 De ce nu-mi asculți părerea

dă cupa cu otravă nu tăcerea

VIOREL ILIȘOI, PRIMA CARTE DE POEZIE, EDITURA GRI, BUCUREȘTI, 2026

 DE TOAMNĂ

Până la noi timpul vine pe frunze.

L-am primit totdeauna ca pe un oaspete,

i-am dat să mănânce din palmă,

în trupurile noastre l-am culcat.

În fiecare frunză e ceva

din sângele nostru împuținat de uitare.

Sângerăm îmbrățișați,

vântul ne strânge în brațe pe amândoi.

Vai, ce puțin a mai rămas!

Cu numai o mână de frunze nu se poate spune

tot ce ar mai fi de spus.

Lumea e tot mai mică - strictul necesar -

toamna își mână hergheliile prin copaci

și noi desenăm plângând

frunze verzi pe frunze moarte.

...........................................

MIC ORAR

Nemărginiri școlare

nemărginiri cu rost

tema de azi nu doare

la mate mâine-i post

Costel Zăgan

 

 Nu-i destul că suntem proști, trebuie și să ne justificăm!

     Costel Zăgan

BIUNIVOC ÎN VERDE

 Simt bocancul istoriei pe ceafă

simt clorofila din vene

înger și demon în zi de leafă

și prieteni după vreme

Simt clorofila din vene

sângele colorându-mi scoarța

numai furnicile din perne

se mută în noaptea asta

Sângele colorându-ți soarta

înger și demon în zi de leafă

să trăiești aceasta-i arta

simți bocancul istorie pe ceafă

Simți clorofila din vene

urcând din cuvinte alene

COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II

AVERTISMENT

 *** Nu vă grăbiți: toate locurile sunt ocupate!

Costel Zăgan