Nu-i destul că suntem proști, trebuie și să ne justificăm!
Costel Zăgan
Puicusorule, dacă mă întorc, ești deja pierdut! (Costel Zăgan)
Simt bocancul istoriei pe ceafă
simt clorofila din vene
înger și demon în zi de leafă
și prieteni după vreme
Simt clorofila din vene
sângele colorându-mi scoarța
numai furnicile din perne
se mută în noaptea asta
Sângele colorându-ți soarta
înger și demon în zi de leafă
să trăiești aceasta-i arta
simți bocancul istorie pe ceafă
Simți clorofila din vene
urcând din cuvinte alene
COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II
Cu tocul și călimara la gât
ies din nou în lumea largă
frumusețea să-mi țină de urât
gata-i capul ca să-mi spargă
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Prutul este orișiunde
Dunărea-i în Europa
soarele apare-n unde
Augustin nu este Țopa
Dunărea-i în Europa
Mureșul e prin Ardeal
în biserică nu-i popa
c-a sărit iar peste cal
Mureșul e prin Ardeal
soarele dispare-n unde
omu-i desigur potențial
Prutul este orișiunde
Dunărea-i în Europa
însă eu n-o pot shopa
COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II
Între-a lui Dinescu șapcă
și-a lui Sadoveanu pălărie
Doamne, ce-o să-mi placă?
umbra cui îmi vine mie?
COSTEL ZĂGAN, EPIGRAME DISPONIBILE